joi, 24 noiembrie 2011

Viața satului românesc - pâinea de la biserică

Nafură, anafură sau prescură

Este vorba despre pâinea de la biserică.

Iată și definiția, conform DEX-ului:
ANÁFURĂ s.f. Bucăţele de prescură care se împart credincioşilor ortodocşi la sfârşitul liturghiei. 
[Var.: anáforă, náfură s.f.] – Din sl. (a)nafora.
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 
Editura Univers Enciclopedic, 1998

În această fotopoveste, veți vedea cum se face nafura.
O singură femeie, din tot satul, este aleasă pentru a face nafura.
Criteriile, după care este aleasă prescurărița, au la bază principii morale și de caracter.
Ea trebuie să fie văduvă, să aibă o vârstă respectabilă și să fie o persoană bună și respectuoasă.

Într-o bucătărie, la țară. Prescurărița face aluatul, la fel ca pentru păinea obișnuită.



Chiar dacă ați auzit despre prescură, nu cred că sunt foarte mulți cei care au și văzut aceste etape.

Se însemnează fiecare "cocă", cu această ștanță, din lemn, primită de la biserică.

Se mai face un semn, care constă într-o înțepătură cu un ac,
care este legat de ștanța din lemn.

Așa arată aceste pâini, în miniatură, așezate în tavă, înainte de a intra la cuptor.

Ștanța, este păstrată cu sfințenie și ferită să nu intre în contact cu alte lucruri din gospodărie.

Partea aceasta se imprimă pe fiecare prescură.

Prescura, la final. Urmează să fie trimisă la biserică, pentru a fi binecuvântată de către preot.
Apoi, este tăiată cubulețe, în altar,
iar la finalul slujbei de duminică, va fi împărțită credincioșilor.
Credincioșii vor avea pregătite batiste sau șervețele.

Multă sănătate și mulțumiri pentru ospitalitate.


Vezi și celelalte fotopovești ale satului românesc.

Vezi ce înseamnă proiectul Fotosentimente!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu