Pe deal, după lemne

Pe deal, după lemne

- viața la țară - satul românesc -

În fotopovestea următoare "vă iau" pe deal după lemne.

Este o vorbă, în popor, care spune să-ți faci iarna car și vara sanie. Iarna stai la căldură,
 nu umbli prin zăpadă după lemne pe deal.

Este o mare diferență între ceea ce veți vedea în imaginile următoare

 și jaful care se practică, în pădurile României, cu ajutorul autorităților.
Aici este vorba despre a aduce lemne de pe deal, atât cât ai nevoie pentru consumul propriu. Nu te apuci să vinzi, din ograda proprie, celor care vin cu camionete și aro-uri, acoperite cu prelată, ca să scape de ARR și alte organe de control.

Pornim la deal cu tractorul cu unchiu' Jenu'.
Mai adunăm trunchiuri pe care le-au pierdut sau le-au abandonat, hoții de lemne.

Unchiu' Jenu' este tractorist de când se știe. În urmă cu câțiva ani, după ce că nu aude aproape deloc,
a mai avut și ghinionul de a rămâne fără un ochi. L-a lovit vaca, cu cornul.
În ciuda tuturor problemelor pe care le-a avut, este un șofer artist.
Numai cu "piciorul" sau cu atv-ul urci și cobori pe unde umblă el cu tractorul.

Ne-am luat măsuri de siguranță, pentru a preveni o eventuală nenorocire.
Mulți au murit, striviți de tractor sau de căruțele cu lemne.

Urmele "tălpilor" (măsuri de siguranță), care țin roțile blocate și protejează, în același timp, cauciucurile.

Sub roată se pune acea talpă metalică, care este legată cu un lanț de căruță.
În plus, mai este un lanț, care întră prin janta roții, ca măsură de siguranță suplimentară,
în caz că sare roata, de pe talpa metalică, terenul fiind extrem de accidentat.
La fixarea lanțului suplimentar (cel prin jantă) trebuie mare atenție ca să nu rupă valva.

Talpa metalică mai are niște forme sudate, pe partea inferioară, pentru aderență maximă,
iar în față și pe laterale, este un fel de profil U, ca să nu sară roata de pe ea.

Fiindcă urmează o pantă foarte abruptă și foarte periculoasă,
ambele roți din spate, ale căruței, au fost blocate cu câte o talpă.

Cu toate sistemele de siguranță, pe panta care a urmat, tractorul a fost împins la vale.
Nu s-a întâmplat nimc, asemenea lucruri fiind ceva obișnuit pentru unchiu' Jenu'.

Lemnele sunt legate, de jur împrejur, cu un lanț, ca să le țină fixe
și ca nu cumva să intre vreunul prin geam, în cabina tractorului.
Adunând lemnele abandonate, din parchetele exploatate fără milă,
reușim să încărcăm, încet, căruța.
Nu cred că se mai risipește, în pădurile altor țări, atât de mult, cum se întâmplă pe la noi.
Păcat!

Vezi și celelalte fotopovești ale satului românesc.

Vezi ce înseamnă proiectul Fotosentimente!