Satul românesc - iarna

Satul românesc - iarna

Îmainte de lăsarea serii

Noaptea și zăpada se aștern încet peste sat

O dimineață geroasă.

  

Pârâul curge cumite pe sub sălciile gătite de sărbătoare.

Razele soarelui trec nestingherite printre crengile copacilor,
mângâind zăpada așternută peste noapte.

Mantia albă ascunde cu măiestrie toate defectele toamnei.

Și gardul a obosit de atâta zăpadă

Frigul și zăpada nu imcomodează pe toată lumea.

Nici măcar gardul nu te apără de oaspeții nepoftiți care își fac plimbarea de seară.

Un câine care ține la condiția lui fizică indiferent de anotimp.

Unii pomi au cedat sub greutatea zăpezii căzute în ultimele zile.

Toată grădina se bucură de zâmbetul Soarelui.

Un coș zgribulit stă tăcut sub zăpadă.

Gerul la braț cu vântul reușesc să modeleze zăpada căzută peste sat.

Un răsărit „înghețat”.

Acești pomi parcă dansează. bucurându-se de atingerea razelor de soare.

Cărările prin zăpadă trebuie întreținute pentru a nu risca să nu mai poată fi făcute deloc.

O roabă înzăpezită.

A mai trecut o noapte în care. Pârâul nu a înghețat complet, scăpând din nou de puterea gerului.

Drumul către primăvară.

Vezi și celelalte fotopovești ale satului românesc.

Alte fotopovești de iarnă, la secțiunea: ... natura, fotosentimente de iarnă.

Proiectul Fotosentimente, 
de la primul pas până în prezent.