Poveste de dragoste, în valuri aurii...

Poveste de dragoste, în valuri aurii

Venim aici, nici noi nu știm de unde,

Când, prin nopți fierbinți, dragostea pătrunde.

Ne trezim, ca-ntr-o dimineață, 

Și învățăm despre iubire și speranță.

Suntem mângâiați de soare,

Sărutați de apă și iubiți de către cer,

Ni se spune s-alergăm după himere,

Mizând pe setea noastră de mister.

În fața unui răsărit, sărutate de briza ușoară,

Valuri vin și pleacă spre apus,

În timp ce nisipul se înfioară

Sub zborul unui pescăruș.

Zborul, e dragostea noastră,

Pescărușul, idealul ce nu ne lasă,

Să renunțăm la speranțe și la vise,

Tot timpul, cu inimile deschise.

Povestea de dragoste, din valurile aurii,

Renaște, în noi, zi de zi,

Precum, în fiece an, trandafirii,

Înfloresc sub mângâierea primăverii.

Avem mult romantism și multă iubire de recuperat,
într-o lume care, nu știu de ce, le-a cam uitat.

Fiecare val ce vine, te apropie mai mult de mine.

Șoaptele de iubire, sub răsărit... un vis frumos, împlinit.

Marea ne-a apropiat mai mult decât vreodată am visat.

Unde aș putea purta iubirea ta, dacă nu în inima mea?

Cârduri zboară peste ape, aducându-ne inimile și mai aproape.

Iubirea e veșnică, restul sunt fum.

Sentimentele ni le vom păstra,
precum marea-și păstrează apa, iar soarele strălucirea.

Armonie. Raze de soare, mare și plaja.

Sunt mic și nevinovat, iar valul m-a adus pe uscat. :)

Un sărut pasional, primi nisipul de la val.

Nimeni nu se poate pune, cu toată dragostea din lume.

”Perle”.

Dedicare și iubire necondiționată.

O zi frumoasă, tuturor, din partea mea. :) Să vină varaaa!!!

Când ai lumea la picioare, ce ți-ai mai putea dori,
decât să fi iubită și, la fel, să poți iubi...

Adeseori ne lăsăm purtați de valuri și alergăm după himere,
după ”suprema” realizare financiară, ignorând iubirea și pe cea spirituală.

Ce e val, ca valul trece, tu rămâi bun, calm și iubitor,
Cerul tău este prea mare pentru a fi umbrit de-un nor...

Fii, tot timpul, o persoană deschisă, bună și optimistă
pentru că nu știi când și de la cine îți poate veni  fericirea în viață.

Cineva spunea că ”dragostea trece prin stomac”. E tipic pentru vremurile pe care le trăim
și în care ne simțim din ce în ce mai neîmpliniți, indiferent cât de plin ne-ar fi stomacul.
V-ați pus problema asta vreodată?
Eu citez o maximă care îmi place foarte mult:
”Caracterul fără inteligență face mult. Inteligența fără caracter nu face nimic.”
Cicero

Te voi veghea, îndeaproape, peste mări, țări, zi și noapte.
Voi fi întotdeauna în preajma ta, fie că vremea e bună sau rea,
atât timp cât mă vei merita...

Idei, gânduri, sentimente...

”Zborul, e dragostea noastră,

Pescărușul, idealul ce nu ne lasă,

Să renunțăm la speranțe și la vise,

Tot timpul, cu inimile deschise.”

Armonie și echilibru.

Fericirea supremă nu există ca fiind o singură ”bucată”
la fel cum cea mai bună mâncare nu există ca fiind o chestie compactă.
Fericirea supremă e alcătuită din lucruri mărunte, situații cu care ne confruntăm și
pe care le depășim cu bine, separat sau împreună, devenind astfel mai buni și mai înțelepți,
din momente, sentimente frumoase și emoții pozitive.
La fel este și cu cea mai bună mâncare. E alcătuită din mai multe ingrediente,
pregătite într-un anume fel și diverse condimente,
în proporții exacte, necesare obținerii aromei perfecte.

Dacă v-a plăcut postarea spuneți și la alții, iar dacă nu, spuneți-mi mie.

Vă doresc o zi frumoasă, fericită și... dacă se poate, romantică și tandră! :)