Povestire, de jos din iarbă, dintre fire
Greieri negri şi frumoşi
Sunt din fire cam fricoşi,
Aleargă prin iarba mare
Şi se uită des în zare.
Cu roua de dimineaţă
Se spală voioşi pe faţă
Şi pornesc în goana mare
La muncă? Nu, la cântare!
Printre flori sunt gâze sute
Mai frumoase, mai urâte,
Dar ca furnica şi albina
De harnică nu-i nici una.
Furnicuţe, albinuţe,
Toată ziua-s hărnicuţe,
Nu stau cât e ziua de mare,
Fie ploaie, fie-i soare!
Sub un fir de păpădie
Bondarul, făcu o prostie
Si căzu' din întâmplare
Între două surioare!
Ce ghinion, ce întâmplare,
Stau doua flori sub o floare!
Cele două bondăriţe
Cu hăinuţele pestriţe.
Şi pe loc l-au ajutat
Pe aripi l-au mângâiat.
Ameţise de la soare
Şi a căzut pe aripioare.
Mai mult bondarul s-a speriat
Decât s-a accidentat,
Şi cu un bâzâit haios
A pornit în zbor voios.
Norii mânioşi şi negri
Soarele dogoare tare
Ziua-ntreagă este-o floare,
Iar principalii actori
Fug prin iarbă şi pe flori.
Norii mânioşi şi negri
Încurcă planurile vremii,
Profită cu nesimţire
Că Soarele-i în asfinţire.
Actorii sunt obosiţi
Şi se aştern peste cer
Aducând mai mult mister,
Soarele a asfinţit
Şi-ncet noaptea a venit.Actorii sunt obosiţi
De putere sunt sleiţi
De la muncă, din cântat,
Ori alţii doar de la plimbat!
De jos din iarbă, dintre fire,
Aceasta-i doar o povestire!
Ca să le descoperiţi,
Trebuie doar să le priviţi!
De jos din iarbă, dintre fire,
Aceasta-i doar o povestire!
Ca să le descoperiţi,
Trebuie doar să le priviţi!
 |
| Bondarul din rolul principal. |
